Aciclovir

Aciclovir este utilizat pentru tratamentul infecțiilor cu herpes simplex virus (HSV-1 și HSV-2) la pacienții cu sistem imunitar slăbit, inclusiv herpes genital sever la persoane sănătoase. Este folosit și pentru herpes encefalita și infecțiile herpetice neonatale. Tratamentul este cel mai eficace atunci când se începe imediat la apariția simptomelor.

Nu utilizați aciclovir dacă ați avut o reacție alergică severă la aciclovir, valaciclovir sau orice ingredient al acestui medicament. Reacțiile alergice severe includ anafilaxia și reacții cutanate grave.

Efectele adverse frecvente în timpul tratamentului cu aciclovir au inclus diverse reacții adverse observate în studiile clinice. Efectele secundare cele mai frecvente au apărut în timpul administrării. Contactați furnizorul de asistență medicală sau raportați efectele adverse autorităților competente dacă observați orice simptome neașteptate în timpul tratamentului.

Aciclovir ar trebui să fie inițiat cât mai devreme posibil după apariția simptomelor. Injecția intravenală rapidă sau bolus trebuie evitată; medicamentul trebuie infuzat lent. Injecția intramusculară sau subcutanată nu este recomandată. Doza maximă nu trebuie să depășească 20 mg/kg la fiecare 8 ore. Dozajul variază în funcție de tipul de infecție și vârsta pacientului.

Aciclovir este un medicament antiviral care acționează împotriva tipurilor de herpes simplex 1 și 2, precum și a virusului varicella-zoster. Acesta vizează o enzimă virală numită timidin kinază, care transformă medicamentul într-o formă activă. Această formă activă blochează apoi capacitatea virusului de a se replica și a se răspândi.

Studiile au arătat că utilizarea aciclovirului în perioada timpurie a sarcinii nu mărește riscul de malformații congenitale în comparație cu populația generală. Studiile pe animale la doze relevante nu au arătat malformații congenitale. Furnizorii de asistență medicală pot evalua riscurile și beneficiile utilizării aciclovirului în timpul sarcinii caz cu caz.

Aciclovir are o absorbție scăzută pe cale orală, cu biodisponibilitate de 10-20% care scade la doze mai mari. Se leagă moderat de proteinele plasmatice (9-33%) și are un timp de înjumătățire relativ scurt de 2,5-3,3 ore. Medicamentul este eliminat în principal prin rinichi.