Tacrolimus
D11AH01Tacrolimus este folosit pentru a preveni respingerea organului la pacienții care primesc transplant hepatic, renal sau cardiac. Se administrează împreună cu corticosteroizi și alte medicamente imunosupresoare precum azatioprina sau micofenolatul mofetil. Nu folosiți cu ciclosporină sau sirolimus la pacienții cu transplant hepatic și cardiac.
Nu utilizați tacrolimus dacă sunteți alergic la tacrolimus sau la derivații uleiului de ricin. Reacțiile alergice pot include dificultate la respirație, erupție cutanată, prurit sau probleme grave de respirație.
Efectele adverse grave includ cancerul, infecțiile grave, diabetul de nouă apariție după transplant, probleme renale, leziuni nervoase, niveluri ridicate de potasiu, tensiune arterială ridicată și reacții alergice severe. Spuneți-i medicului dvs. imediat dacă experimentați oricare dintre aceste simptome.
Luați capsule de tacrolimus pe cale orală cu sau fără alimente, dar fiți consecvenți. Utilizați doar forma intravenoasă dacă nu puteți lua capsule pe cale orală. Verificați-vă nivelurile de sânge în mod regulat. Evitați grapefruit și sucul de grapefruit. Dozele ar putea necesita ajustări în funcție de funcția hepatică sau renală și etnia dvs.
Tacrolimus funcționează prin blocarea activării celulelor T, ceea ce împiedică sistemul imunitar să respingă organele transplantate. Se leagă de o proteină din interiorul celulelor și inhibă o enzimă numită calcineurină, oprindu-se producția de substanțe care declanșează respingerea imunologică.
Dacă sunteți însărcinată sau plănuiți să deveniți însărcinată, vorbiți cu medicul dvs. despre utilizarea tacrolimusului. Există un registru de sarcină care urmărește rezultatele la femeile expuse tacrolimusului în timpul sarcinii. Furnizorul dvs. de servicii de sănătate poate să vă ajute să vă înregistrați contactând Registrul internațional al sarcinilor după transplant la 1-877-955-6877.
Tacrolimus este absorbit când se ia oral și atinge niveluri maxime în sânge în 1-3 ore. Medicamentul este metabolizat de ficat și eliminat prin biă și urină. Nivelurile de sânge variază semnificativ între pacienți, deci monitorizarea regulată este necesară pentru a menține eficacitatea terapeutică.