Penicilamin

Penicilaminul se folosește pentru tratarea bolii Wilson (tulburare de acumulare de cupru), cistinuriei (afecțiune renală) și a artritei reumatoide severe care nu a răspuns la tratamentele standard. Acționează prin legarea cuprului în exces și îndepărtarea sa din corp. Acest medicament nu este eficace pentru spondilita anchilopoetică.

Nu folosiți penicilaminul în timpul sarcinii, cu excepția cazului în care tratați boala Wilson sau cazuri specifice de cistinurie. Nu alăptați în timp ce luați acest medicament. Nu reluați penicilaminul la pacienții care anterior au experimentat tulburări hematologice grave (anemie aplastică sau agranulocitoza). Precauție este necesară la pacienții cu boală renală datorită riscului de leziune renală.

Penicilaminul are un risc ridicat de efecte adverse, unele potențial grave, necesitând monitorizare medicală atentă pe parcursul tratamentului. Reacțiile comune includ erupții cutanate și mâncărimi (aproximativ 5% din pacienți). Efectele adverse grave pot implica tulburări ale celulelor de sânge, probleme renale și reacții autoimune. Testele regulate de sânge și urină sunt esențiale pentru detectarea timpurie a acestor complicații.

Luați penicilaminul pe stomac gol, cel puțin 1 oră înainte sau 2 ore după mese, și separat de alte medicamente, alimente sau lapte cu cel puțin 1 oră. Suplimentarea vitamina B6 (piridoxina) este necesară, deoarece penicilaminul epuizează acest nutrient. Pentru boala Wilson, doza este ajustată pe baza nivelurilor de cupru din urină și măsurătorilor cuprului din sânge. Dozele și monitorizarea pot diferi în funcție de condiția tratată.

Penicilaminul nu este recomandat în timpul sarcinii, deoarece poate causa malformații congenitale inclusiv anomalii scheletale, palat fisurat și tulburări ale țesutului conjunctiv. Studiile pe animale au arătat leziuni fetale la doze mai mari decât cele utilizate la oameni. Deși unele sarcini au avut rezultate normale, utilizarea ar trebui limitată la boala Wilson atunci când beneficiul depășește clar riscul pentru fetus.

Penicilaminul este absorbit din tractul digestiv la rate variabile (40–70%), mâncarea și anumite medicamente reducând absorția. Nivelurile maxime în sânge apar 1–3 ore după luarea dozei. Corpul elimină penicilaminul lent pe parcursul 4–6 zile după stoparea tratamentului, cu majoritatea medicamentului excretat prin urină.